Nunta detilin
Revenind la nunta „detilin” vom observa anumite diferenţe faţa de nunta prezentată mai sus. Datorită faptului că nunta se face atât la casa mirelui, cât şi la cea a miresei, nuntaşii vor fi împarţiţi: invitaţii miresei vor petrece la ea acasă, iar cei ai mirelui la casa acestuia. Astfel, jocul miresei nu se mai face noaptea, ci dimineaţa. În rest, nunta decurge la fel ca cea ţinută într-un singur loc. În zori de zi, mireasa cu alaiul ei se duc dupa nuntaşii mirelui. Nuntaşii miresei merg până la poarta mirelui şi îl aşteaptă să vină la casa miresei. De multe ori participanţii celor doua alaiuri sunt orgolioşi, în special cei ai miresei, care nu vor să intre în curtea mirelui, făcându-l să iasă să se întâlnească cât mai departe de casa lui. În momentul în care nuntaşii mirelui şi cei ai miresei se întâlnesc işi închină cu horincă şi pornesc împreună spre casa miresei. Unii feciori din alaiul mirelui strîgă pe drum versuri ironice:
„Noi merem după mniresă,
Mnireasa-i dusă de-acasă,
Că mnireasa s-o-mbătat
Şi pă mnire l-o lăsat.”
Rituri preliminare
Ceremonialul nunţii nu se termină cu ospăţul la mireasă, ci continuă şi a doua zi. Luni dimineaţă ceteraşii, druştele, stegarul, nănaşii, socrii mici, vecini, rudenii apropiate se adună la casa mirelui. Sunt, după nuntă, „câteva fapte a caror finalitate este de a ajuta la integrarea noii familii în cadrele colectivităţii săteşti, de a realiza legături durabile între ea şi cele existente, ori de a contribui la apropierea celor trei neamuri care s-au aliat: al socrilor mari şi mici şi al naşilor”. Cu această ocazie au loc „ schimburile” de dauri: mirii „se plătesc” de nănaşi, dăruindu-le, pentru faptul că s-au ostenit să-i cunune, ştergare ţesute în casă, feţe de masă, cerge etc., iar socrele işi schimbă între ele daruri, urând fericire şi înţelegere tinerilor.
Acest moment al ceremonialului va avea loc în cadrul nunţii tradiţionale marti seara(sau depinde când se face nunta), după nuntă, când socrii cei mari şi cei mici mergeau acasă la nănaşi „să se plătească de ei”. Duceau cu ei daruri: lipideu, perină, desagi, săculete şi doi colaci. Nănaşii luau de la miri un singur colac, celalalt îl înapoiau mirilor „să-l manance numai ei şi să le sie cu noroc”. Tot atunci avea loc încuscrirea, schimbul darurilor între cele două cuscre. N-am întâlnit nici o formulă pentru această ocazie.
În prima săptămână după nuntă, se ducea zestrea, în „lada miresei”, la casa mirelui. Zestrea era dusă cu carul, „socrul cel mare mergând înaintea carului, iar tinerii în car”.
La o săptămână după nuntă, într-o sâmbătă seara, nănaşa mergea la casa miresei şi, împreună cu soacra mare, îi punea „ împletiturile”, adică îi ridica părul într-o coroniţă împletită pe vârful capului. Nu exista un ceremonial anume pentru această ocazie care marca trecerea definitivă în rândul nevestelor. Prima duminică după nuntă, tânărul căsătorit mai mergea la joc cu „clopu-n zgărzi”, semnul marcant al fecioriei, după care lua jos zgărzile şi struţul, trecând şi el definitiv în rândul oamenilor însuraţi. Tot acum, tinerii mergeau la părinţii fetei, Dimitrie Cantemir numind această vizită „drumul cel mare”, iar Simion Florea Marian „cale primara”. De acum, tinerii căsătoriţi sunt deja o familie, au trecut „în rând cu lumea”.
Lista interlocutorilor
- Bud Anuţă (a lu’ Pătru Ioanii), 57 de ani, 4 clase, casnică
- Marinca Maria (a lu’ Mniculăieş), 71 de ani, 2 clase, casnică
- Bud Vasile (a lu’ Nănaşu’), 60 de ani, 4 clase, pensionar
Cercetare desfăşurată de studenta Vraja Ioana-Anca, în perioada 20 decembrie – 25 februarie, în localitatea Budeşti, judeţul Maramureş.
|
|
